Notarul public este un consilier imparțial și un confident discret al părților, fiind obligat să determine raporturile juridice reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. Atribuțiile notarului public sunt reglementate de Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Notarul public îndeplinește o funcție socială importantă în societate, în baza competențelor oferite prin lege, fiind aproape de cetățean în toate momentele importante ale vieții: de la naștere, logodnă și căsătorie, la cumpărarea primei proprietăți, desfacerea căsătoriei și partajarea bunurilor, până la dispozițiile testamentare și dezbaterea moștenirii, odată cu decesul persoanei.

În ceea ce privește natura activității desfășurate de notar la birou, aceasta este mixtă: notarul este un liber profesionist, care îndeplinește și acte de autoritate publică. Potrivit art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, având în același timp statutul unei funcții autonome, iar actul îndeplinit de acesta este de autoritate publică. Caracterul necontencios al activității notariale este elementul care separă esențial activitatea desfășurată de notarii publici de cea a instanțelor de judecată, notarul având rolul important de a evita declanșarea litigiilor între părți și de a armoniza interesele acestora.

Prin asumarea triplului rol de partener al Justiției, Cetățenilor și Statului, notariatul public s-a situat constant în avanpostul profesiilor liberale, având un înalt grad de responsabilitate și implicare socială și economică.

Înscrisul autentic notarial este cel întocmit și autentificat de către notarul public sau de către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma si în condițiile stabilite prin Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.

Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public operează o verificare în Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Procurilor şi Revocărilor acestora.

Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. Exteriorizarea consimţământului se materializează prin semnătură.

Actul autentic notarial se întocmește într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public. Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau de către reprezentanţii lor. Părţile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţă probantă prevăzută de lege precum originalul actului.

Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către notarul care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii. Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.