Potrivit Noului Cod Civil şi a Legii nr. 36/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cuplurile care decid să desfacă căsătoria pe cale amiabilă pot alege ca autoritate competentă notarul public.

Divorţul pe cale notarială este o procedură simplă și rapidă, chiar şi în cazul existenţei copiilor minori, atât timp cât ambii soţi sunt de acord în privinţa anumitor aspecte: cuantumul “pensiei de întreținere” datorată minorului și stabilirea unui program de vizitare a acestora, părintele la care vor locui minorii, precum și numele pe care îl vor purta soții după desfacerea căsătoriei.

Notarul public are o competență generală teritorială în exercitarea atribuțiilor sale determinate potrivit Legii nr. 36/1995, dar și una limitată în mod excepțional prin lege. Astfel, cererea de divorț se depune la notarul public din circumscripția judecătoriei unde s-a încheiat căsătoria sau unde se află ultimul domiciliu comun al soților; ultimul domiciliu comun al acestora, înseamnă ultima locuință comună, fapt care se poate proba fie cu ajutorul actelor de identitate, fie cu ajutorul declarației pe proprie răspundere a soților referitoare la această ultimă locuință comună.

Depunerea cererii de divorţ se face personal de către ambii soţi sau, în cazul în care unul dintre ei nu poate fi de faţă, se poate prezenta o persoană împuternicită, care trebuie să aibă o procură specială autentificată, care să conțină toate clauzele, potrivit celor menționate mai sus.

Odată înregistrată cererea de divorț, notarul public acordă soților un termen de 30 (treizeci) de zile. La finele acestei perioade, ambii soți trebuie să se prezinte personal la biroul notarial și în acest caz nu există posibilitatea reprezentării prin mandatar.

Notarul public va redacta încheierea de admitere a cererii de divorț (dacă ambii soți se prezintă la termen și stăruie în cerere), care va fi semnată de către ambii soți. Ulterior, în aceeași zi, se va elibera certificatul de divorț, care nu va conține informații cu privire la motivele de desfacere a căsătoriei și nici despre culpa exclusivă sau comună a soților la desfacerea căsătoriei.

Potrivit legislației actuale, nu există un termen pentru încheierea actului de partaj a bunurilor comune și nici nu este condiționată admiterea cererii de divorț de partajul bunurilor comune. Divorțul la notar are forță executorie, iar acordul părților este un titlu executoriu și nu este nevoie de prezentarea lui în instanță pentru ca el să poată opera.

Acte necesare:

Divorț fără copii minori:

• actele de identitate ale soților;
• certificatul de căsătorie;
• certificatele de naștere ale soților, toate în original.

Divorț cu copii minori:

• actele de identitate ale soților;
• certificatul de căsătorie;
• certificatele de naștere ale soților;
• certificatele de naștere ale copiilor;
• actele de identitate ale copiilor: cartea de identitate și/sau pașaportul,toate în original.

Convenții matrimoniale:

Convenția matrimonială este acel act notarial în care viitorii soți sau persoanele căsătorite de mai mult de 1 (un) an, stabilesc regulile aplicabile în raporturile dintre ei, precum și dintre soți și terțe persoane cu privire la bunurile și datoriile soților. Posibilitatea de alegere a regimului matrimonial consacrată de Codul civil român este limitată la 3 categorii de regimuri: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.

Acte necesare:

• actele de identitate ale părţilor;
• certificatul de căsătorie – pentru convențiile matrimoniale din timpul căsătoriei;
• convenţia matrimonială anterioară (dacă există);
• în cazul în care una dintre părţi este reprezentată prin mandatar, cu procura autentică;
• acte de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul regimului matrimonial anterior, în vederea includerii lor în actul de lichidare.